Până la finalul lunii mai 2025, în România erau eliberate aproximativ 54.480 de ecusoane pentru șoferii Bolt și 51.422 pentru cei care lucrează cu Uber, potrivit datelor oficiale ale Autorității Rutiere Române (ARR). Cumulat, cele două platforme au în spate peste 100.000 de șoferi colaboratori, o cifră de aproape cinci ori mai mare decât numărul angajaților Poștei Române.

Această creștere masivă a numărului de colaboratori are loc în contextul în care nici Bolt, nici Uber nu angajează direct acești șoferi, ci lucrează cu ei prin intermediul unor firme partenere, PFA-uri sau flote. Prin urmare, nu există salarii, contribuții sociale sau protecție legală specifică muncii reglementate. Acest model de funcționare, deși eficient din punct de vedere operațional, ridică semne de întrebare din perspectiva fiscalității și a echității sociale.

Cum funcționează colaborarea?

Majoritatea șoferilor sunt înscriși la platforme prin firme de tip SRL, PFA sau colaboratori ai unor flote. Activitatea acestora nu este reglementată prin contracte de muncă, ceea ce înseamnă că nu se plătesc contribuții obligatorii la pensie, sănătate sau șomaj. În unele cazuri, nici măcar taxele minime pe venit sau TVA-ul nu sunt declarate, lucru care a atras atenția autorităților fiscale.

Controale fiscale și prejudicii

În ultimul an, autoritățile au desfășurat mai multe controale antifraudă în acest sector. Rezultatele au fost îngrijorătoare:

• O firmă din Ilfov, care colabora cu peste 120 de șoferi, a generat venituri de peste 5 milioane de lei, fără să declare TVA sau impozit pe profit.
• Într-un alt caz din București, inspectorii au descoperit un prejudiciu fiscal de peste 3,8 milioane de lei, rezultat din venituri nedeclarate în valoare de peste 10 milioane de lei și muncă fără forme legale.
• În total, în mai multe dosare analizate de ANAF, prejudiciul fiscal estimat depășește 2,4 milioane de lei, doar în primele luni ale anului 2025.

Aceste sume nu reflectă decât vârful icebergului, întrucât multe dintre firmele intermediare funcționează cu o transparență fiscală minimă.

Reglementări noi de la ANAF

Pentru a combate aceste practici, începând cu luna martie 2025, ANAF a impus o nouă obligație: platformele de ride-sharing trebuie să transmită lunar informații despre șoferii activi, inclusiv date personale (precum CNP-ul), veniturile obținute, numărul de curse și kilometrii parcurși. Această măsură este menită să crească nivelul de fiscalizare și să reducă riscul de evaziune.

O forță de muncă în afara sistemului

În ciuda numărului impresionant de colaboratori, cei care lucrează prin Bolt și Uber nu beneficiază de drepturi asociate statutului de angajat: concedii plătite, pensie, asigurare de sănătate sau șomaj. Practic, platformele reușesc să susțină o rețea de peste 100.000 de șoferi fără să își asume responsabilitățile angajatorului.

Acest model de lucru a atras critici și în alte țări, unde s-au luat deja măsuri pentru reclasificarea acestor șoferi ca „lucrători dependenți” sau angajați cu drepturi parțiale. În România, însă, procesul este abia la început, iar responsabilitatea fiscală revine în mare parte șoferilor sau firmelor intermediare, care rareori respectă legislația în totalitate.

Ce inseamnătoate acestea ?

Bolt și Uber au devenit în doar câțiva ani principalii jucători din transportul urban românesc, cu o rețea de șoferi mai mare decât aproape orice angajator din țară. Dar acest succes vine cu un preț: o zonă gri în ceea ce privește relațiile de muncă și obligațiile fiscale.

Noile reglementări impuse de ANAF reprezintă un pas înainte pentru echilibrarea pieței, însă rămâne de văzut dacă și cât de eficient vor fi implementate în practică. Până atunci, ride-sharingul rămâne un model funcțional pentru consumatori și platforme, dar controversat din punct de vedere social și fiscal.