Guvernul a anunţat în mai multe pachete publice un obiectiv clar: reducerea numărului de structuri şi agenţii care îngreunează funcţionarea statului, cu scopul de a scurta lanţul decizional, de a elimina suprapunerile şi de a reduce costurile administrative.
Însă realitatea de la mijlocul anului arată că, între începutul şi mijlocul lui 2025, aparatul public de stat nu doar că nu s-a micşorat, dar în numeroase cazuri s-a extins. Analize interne indică faptul că ministerele şi instituţiile subordonate au acum mai multe subunităţi decât aveau la începutul anului.
De exemplu, unul dintre ministerele cu activitate largă a înregistrat o creştere a entităţilor subordonate de la circa 18 la peste 20 în câteva luni. Pe ansamblu, structurile la nivel central au rămas în jurul cifrei de 180 de agenţii, instituţii şi servicii separate, fără să includem toate structurile din domeniul sănătăţii.
Această evoluţie ridică câteva semne de întrebare fundamentale: dacă scopul reformei era eficientizarea statului, de ce apar instituţii noi sau redundante? De ce reformele par să rămână în mare parte la nivel declarativ? Criticii susţin că reformele s-au limitat la conferinţe de presă, iar aplicarea concretă întârzie sau lipseste.
Pe de altă parte, apar argumente din partea Executivului că restructurările mai ample necesită timp, bugete alocate şi condiţii instituţionale, astfel încât impactul real nu poate fi imediat. Totuşi, între promisiune şi livrare pare să existe un decalaj semnificativ.
În lipsa unei reduceri reale a aparatului administrativ, riscurile sunt multiple: creşterea costurilor de funcţionare ale statului, menţinerea birocratiei care împovărează mediul de afaceri şi simularea reformei mai mult în vorbe decât în fapte.
În concluzie, deşi intenţia a fost clară — un stat mai suplu, mai eficient, digitalizat —, datele de la mijlocul anului indică faptul că reforma a rămas până acum în mare parte promisiune. Următorul test va fi dacă Executivul va trece de planuri la punerea în practică — şi dacă societatea va vedea efectele concrete asupra funcţionării statului.
