Începând de anul trecut, s-au făcut progrese semnificative în modernizarea infrastructurii IT și integrarea sistemelor de aprovizionare în cadrul Romgaz, inclusiv achiziționarea de servere. Tehnic, compania este pregătită să intre pe piață după eliminarea plafonării, pe 1 aprilie. Totuși, capacitatea de a face acest lucru depinde în mare măsură de cantitățile de gaze naturale care vor fi alocate prin ordonanță, un aspect crucial având în vedere că în trecut Romgaz a beneficiat de alocări de aproximativ 60-80% prin această cale. Deși Ordinul de Urgență Guvernamental a fost supus consultărilor, nu a fost încă aprobat, dar se așteaptă primirea acestor alocări în curând, moment în care se va putea stabili strategia pentru anul viitor. Indiferent de alocările primite, Romgaz își menține obiectivul de a deveni furnizor, adresându-se atât clienților casnici, cât și celor non-casnici de dimensiuni reduse.
Conform lui Popescu, proiectul de ordonanță de urgență aduce o claritate sporită în ceea ce privește calcularea prețului final, conform Agerpres.
Începând cu 2022, Romgaz a jucat un rol esențial în menținerea stabilității, în contextul unei serii de ordonanțe legislative. Ultima dintre acestea pare să ofere o claritate mai mare în ceea ce privește modul de calcul al prețului final al gazului. Se așteaptă ca noua abordare să reducă presiunea asupra bugetului de stat, eliminând o discrepanță anterioară și asigurând o mai mare transparență în formarea prețului pentru consumatori. În plus, se observă că costurile de producție reprezintă doar aproximativ 40% din prețul final, indicând o influență mai mică a producției asupra facturii finale.
Răzvan Popescu anticipează că punerea în funcțiune a proiectului Neptun Deep va contribui la scăderea prețurilor la gaze.
Companiile din sectorul petrolier și al gazelor naturale au început să investească în energie verde, o strategie considerată potrivită în contextul obiectivelor de reducere a emisiilor și a tranziției energetice până în 2050, un termen care pare acum dificil de atins, având în vedere stadiul de dezvoltare al tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CCS), în special în Europa. Proiectul Neptun, cu o producție estimată de 8 miliarde de metri cubi de gaze, va influența prețurile pe piața regională, unde consumul este de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi. Deși se preconizează o scădere a prețului TTF (indice de referință pentru gazul natural în Europa) și o legătură mai strânsă cu prețul gazului lichefiat american (LNG), aceste așteptări nu s-au materializat încă. În România, prețurile gazelor au fost, în general, mai mici decât cele TTF, iar consumatorii casnici și producătorii de energie termică au fost protejați de fluctuațiile prețurilor prin măsuri de plafonare.
Guvernul intenționează să prelungească măsurile de protecție pentru consumatorii casnici de gaze naturale, prin intermediul unui proiect de ordonanță de urgență, în perioada aprilie 2026 – martie 2027. Conform acestui proiect, prețul gazelor facturat clienților casnici și producătorilor de energie termică (doar pentru gazele folosite la producerea căldurii pentru populație în centralele de cogenerare și termice) va fi compus din patru elemente: costul de achiziție (calculat printr-o formulă nouă), o taxă de furnizare fixă de 15 lei pe MWh, tarifele reglementate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și taxele aplicabile (TVA și accize).
Producătorii de gaze naturale, fie că extrag gaze pe uscat sau în mare, și indiferent când au început această activitate, sunt obligați să livreze gaze naturale către furnizori și către cei care produc căldură pentru populație, la un preț mai mic, de 110 lei pe megawat-oră (în loc de 120 lei pe megawat-oră cât este acum). Această obligație se aplică doar cantității de gaze folosite pentru a produce căldură în centralele care generează simultan energie electrică și termică, sau în centralele termice care deservesc populația și care au ales să cumpere gazele direct de la producători.