„Forţele noastre armate şi poporul nostru sunt decise să se apere atât timp cât va fi necesar, până când inamicul va înţelege că nu poate iniţia un război împotriva Iranului oricând doreşte şi să-l oprească atunci când îi convine”, a spus purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, la o conferinţă de presă. El s-a referit astfel atât la războiul în desfăşurare cât şi la războiul de 12 zile declanşat de Israel anul trecut împotriva Iranului, conflict în care au intervenit atunci şi Statele Unite printr-un bombardament asupra instalaţiilor nucleare subterane ale Iranului.
Reprezentantul oficial a subliniat ferm că Iranul nu va accepta ca Statele Unite și Israelul să-i dicteze un conflict, urmat de o pauză tactică pentru a-și regrupa forțele și a relua ulterior ostilitățile, în funcție de interesele sau de situația lor.
Este esențial ca cel care a inițiat agresiunea să fie responsabilizat, în conformitate cu normele internaționale. Trebuie să ne protejăm regiunea și țara de repetarea unor astfel de conflicte, fie ele continue sau sporadice, a afirmat reprezentantul iranian. Acesta a subliniat că războiul actual a fost forțat asupra Iranului, în timp ce țara se angaja cu bună credință în discuții pentru un acord privind programul nuclear.
Oficialul iranian a avertizat că Statele Unite și Israel ar putea organiza operațiuni sub pretextul că ar fi operațiuni iraniene. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe a subliniat că armata iraniană își asumă în mod deschis și curajos fiecare acțiune militară pe care o întreprinde.
Luni, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a găzduit o discuție amplă, în care statele membre au interacționat cu raportorul special desemnat să monitorizeze situația drepturilor omului în Iran și cu echipa ONU care investighează evenimentele recente din țară. Această discuție s-a concentrat pe impactul conflictului actual și pe modul în care protestele antiguvernamentale, declanșate în decembrie și ianuarie, au fost reprimate.
Reprezentantul Iranului a declarat în fața consiliului că țara sa nu va accepta presiunile și acțiunile militare nejustificate ale Statelor Unite și Israelului, subliniind în același timp că populația iraniană se confruntă cu un risc crescut din cauza bombardamentelor constante.
Conform declarației ambasadorului Iranului la ONU, Ali Bahreini, principala preocupare legată de drepturile omului în Iran este siguranța celor 90 de milioane de locuitori, a căror viață este pusă în pericol de o posibilă intervenție militară nesăbuită.
Reprezentantul a solicitat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului să își reorienteze atenția de la protestele din Iran către alte probleme urgente: distrugerea potențială a siturilor culturale iraniene din cauza atacurilor americano-israeliene și, în special, tragedia de la Minab, unde 165 de fete și-au pierdut viața în urma unui atac asupra școlii lor, parte a unei campanii de bombardamente lansate de SUA și Israel. Deși Pentagonul și președintele Trump au anunțat o investigație privind incidentul de la Minab, o investigație a New York Times sugerează că școala ar fi fost lovită de o rachetă Tomahawk americană.
Războiul, pornit de SUA şi Israel pe 28 februarie şi care constă într-o campanie intensă de atacuri aeriene, a intrat în a treia săptămână. Potrivit Pentagonului, în primele două săptămâni ale conflictului au fost atacate peste 15.000 de ţinte în Iran. Sunt vizate cu precădere instalaţiile nucleare, cele de producţie şi lansare a rachetelor balistice, depozite de muniţii, bazele armatei şi ale Corpului Gărzilor Revoluţionare, locaţiile unde se estimează că s-ar afla lideri politici şi militari etc.
În urma atacului israelian asupra consulului iranian din Damasc, Iranul a răspuns cu o serie de atacuri masive, folosind drone și rachete, țintind atât Israelul, cât și instalații și interese americane din regiunea Golfului. Strategia Teheranului pare să fie de a amplifica conflictul dincolo de granițele directe, vizând puncte vulnerabile ale adversarilor, precum sistemele de apărare antiaeriană. În același timp, Iranul își concentrează atenția asupra Strâmtorii Ormuz, o zonă strategică ușor de controlat de pe teritoriul său, în timp ce Statele Unite amână luarea unei decizii dificile, și anume, asigurarea protecției militare a navelor comerciale care traversează strâmtoarea, o rută vitală pentru transportul a aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale lichefiate la nivel global.