Companiile care extrag petrol din șist au jucat un rol esențial în ascensiunea Statelor Unite la statutul de principal producător mondial de petrol. Ele sunt adesea apelate să intervină și să suplimenteze producția atunci când există lipsă, datorită capacității lor de a crește rapid volumul de țiței extras.
În ultimii ani, firmele din sectorul șisturilor au acordat prioritate rambursării investițiilor către acționari, în detrimentul extinderii producției. Mai mult, unele dintre acestea se luptă cu costuri în creștere și cu epuizarea resurselor din exploatările existente.
ConocoPhillips nu intenționează să își mărească producția în momentul de față, a precizat Nick Olds, un înalt director al companiei. El a adăugat că o creștere a producției ar fi posibilă doar dacă prețurile ar rămâne ridicate în mod constant.
Blocarea completă a Strâmtorii Hormuz de către Iran, o rută maritimă vitală, a dus la întreruperea transportului a aproximativ o cincime din producția globală de petrol, ceea ce a provocat o majorare semnificativă, de circa 50%, a prețurilor pe piețele internaționale.
Directorii din industria petrolieră americană susțin că, deși multe companii și-au stabilit deja planurile de investiții și bugetele pentru acest an, prețurile petrolului trebuie să crească în lunile viitoare pentru a permite actualizarea acestora. Chiar și în acest scenariu, procesul de extragere a petrolului durează cel puțin șase luni.
Conform lui Steve Gassen, de la SLB, parcurgerea întregului proces, de la identificarea unei oportunități până la punerea în funcțiune și comercializarea unui produs, poate dura un an, chiar și în SUA, unde ciclurile sunt relativ rapide. Ideal ar fi ca acest proces să se finalizeze în nouă luni.
Conform lui Gassen, companiile petroliere nu vor crește producția decât dacă se așteaptă la prețuri mari susținute. El avertizează că prețurile actuale ar putea fi temporare, urmând să revină la un nivel mai obișnuit, în jur de 60-65 de dolari pe baril, după o perioadă de creștere.
Conform lui Gassen, SLB are în curs negocieri extinse cu companii americane, însă acestea se află încă în stadiul analizei și al evaluării posibilelor colaborări.
Prețul petrolului american, conform contractelor futures pentru luna octombrie, este în jur de 77 de dolari pe baril, fiind semnificativ mai mic, cu aproximativ 11 dolari, decât prețul de vânzare actual.
Conform declarațiilor directorilor executivi, producția de țiței din Statele Unite nu va crește semnificativ până în 2026.
Conform lui Francisco Gea, directorul general executiv al Repsol, companie cu operațiuni în Texas, Alaska și Golful Mexic, este crucial să respecte planul stabilit, având în vedere constrângerile impuse de condițiile actuale și de fluctuațiile prețurilor. El a subliniat că nu există loc de improvizație în circumstanțele date.
Conform lui Linhua Guan, directorul Surge Energy America, companiile petroliere ar putea crește activitatea de foraj sau o pot relua dacă prețurile petrolului rămân stabile pe o perioadă de cel puțin șase luni. Guan a menționat că, în plus, firmele vor căuta să exploateze sondele deja existente, pentru a crește rapid producția și a profita de prețurile mai avantajoase.
În plus, producătorii de șist vor căuta să capitalizeze prețurile avantajoase pentru a-și securiza pozițiile, blocând practic prețuri mai bune pentru vânzările pe care le vor face în viitor, a explicat Guan.
Chiar și un producător petrolier mai mic, precum Admiral Permian Resources din Texas, nu intenționează să-și mărească producția dacă prețul petrolului rămâne la 90 de dolari pe baril. Directorul general al companiei, Denzil West, a explicat că această valoare nu oferă certitudinea necesară pentru a investi într-o expansiune a operațiunilor, având în vedere că Admiral Permian Resources produce în prezent aproximativ 25.000 de barili pe zi și utilizează două platforme de foraj.
West a menționat că, dacă prețurile vor rămâne ridicate pentru o perioadă de șase până la doisprezece luni, ar putea fi necesară o creștere a producției.