Comisia Europeană pregătește tarife dure de până la 50 % pentru oțelul din China – ce urmează pentru piața europeană

Uniunea Europeană se află pe cale să intensifice protecția industriei siderurgice autohtone, propunând taxarea importurilor de oțel cu până la 50 %, în paralel cu o reducere semnificativă a cotelor care permit accesul fără taxe adiționale.


Situația actuală vs. propunerea

  • În prezent, UE aplică o taxă de 25 % pentru importurile de oțel care depășesc cotele alocate.
  • Mecanismul actual expiră în iunie, astfel că Bruxelles‑ul lucrează la un regulament permanent care va continua protecția sectorului siderurgic.
  • Noua propunere prevede majorarea tarifului la 50 % și reducerea volumului total admis fără taxă la 18,35 milioane tone — o scădere de aproape 43,7 % față de nivelurile de până în iulie 2024.
  • Se analizează, de asemenea, posibilitatea de a impune plafoane pe țări sau aplicarea unor cote diferite în funcție de categorie de produs.

Motivații și context

  • Scopul principal este limitarea distorsiunilor comerciale și protejarea industriei europene de oțel de concurența foarte ieftină, în special din China.
  • UE urmărește să alinieze politica sa tarifară la cea adoptată de Statele Unite, care impun și ele tarife de 50 % la oțel și aluminiu importat.
  • În plus, reglementarea va fi revizuită la fiecare 5 ani, cu prima revizuire programată pentru 2031.

Implicații & posibile consecințe

Pentru industria europeană

  • Fabricile de oțel europene ar putea beneficia de un spațiu mai protejat pe piață internă, reducând presiunea concurențială.
  • Totuși, creșterile de preț la materii prime și tensionarea relațiilor comerciale pot genera costuri suplimentare și pot afecta lanțurile logistice.

Pentru economia globală & relațiile comerciale

  • Tarifele mari pot deteriora relațiile UE – China și pot provoca represalii comerciale.
  • Alte state terțe ar putea vedea aceste decizii ca un model protecționist, ceea ce ar putea duce la escaladări în disputele comerciale.
  • Importatorii europeni care folosesc oțel ca materie primă (industria auto, construcții, echipamente grele) se pot confrunta cu creșteri de costuri, care în ultimă instanță pot afecta prețurile pentru consumatorii finali.