În ultimul timp, companiile româneşti fac mișcări vizibile spre piaţa din Ungaria: cumpărări de companii locale, deschideri de unităţi de producţie, intrări prin parteneriate — toate indicând o ambiţie de internaţionalizare care până acum părea mai timidă.

Exemple şi evoluţii concrete

• Un bun exemplu este societatea românească care a achiziţionat o firmă ungară de distribuţie, ceea ce îi deschide acces la piaţa ungară sub propriul control.
• O altă companie românească de profil producţie-servicii, prezentă deja în Ungaria, se declară mulţumită de performanţă, observând totuşi că mediul de business de acolo funcţionează diferit faţă de România.
• Un transportator român este prezent pe piaţa ungară de mai mulţi ani şi arată că, uneori, intrarea pe piaţa vecină a fost chiar mai „netedă” decât pe piaţa românească.
• Din partea băncilor româneşti, o instituţie majoră a adus la Budapesta un grup de peste 20 de companii româneşti, pentru a facilita dialogul şi evaluarea oportunităţilor de extindere pe piaţa ungară.

Ce factori favorizează extinderea

• Proximitatea geografică, dar şi faptul că Ungaria e un partener comercial important al României — ceea ce creează premise mai favorabile pentru companiile româneşti.
• Experienţa acumulată de firmele româneşti prin extinderi precedente sau achiziţii în regiune, care oferă „şabloane” de succes.
• Interesul băncilor româneşti de a susţine extinderea externă, prin finanţare, instrumente de trade finance sau M&A, chiar dacă nu toate condiţiile sunt încă perfect adaptate.

Provocările pe care le semnalează companiile

• Finanţarea: firmele româneşti spun că au dificultăţi în utilizarea liniilor de credit din România pentru activităţi în Ungaria — ceea ce îngreunează extinderea.
• Susţinerea instituţională: deşi există sprijin diplomactic (prin ambasadă) şi financiar (prin bănci), firmele consideră că ar avea nevoie de o implicare mai sistematică, pentru a reduce riscurile de intrare.
• Diferenţele de piaţă: Piaţa ungară funcţionează cu reguli, obiceiuri, concurenţă, logistică şi mecanisme diferite faţă de România — ceea ce implică adaptare şi resurse locale.
• Accesul în lanţurile de retail sau în parteneriate cu firme locale poate fi mai complicat decât se aşteaptă, uneori chiar mai dificil decât în România.

Implicaţii pentru economia românească

Această tendinţă de extindere este un semnal bun: firmele româneşti câştigă curaj, cresc şi caută să devină jucători regiionali, nu doar naţionali. Dacă vor reuşi să se menţină şi să se extindă, pot contribui la creşterea puterii de cumpărare, la echilibrarea balanţei comerciale şi la consolidarea lanţurilor de valoare regionale.

Pe de altă parte, dacă finanţarea externă rămâne complicată, iar susţinerea instituţională insuficientă, este riscul ca numai câteva firme să profite, iar restul să rămână în urmă — ceea ce ar putea accentua diferenţele între companii.

Concluzie

Companiile româneşti au demonstrat că pot face paşi reali spre piaţa ungară, iar acesta este un lucru pozitiv. Însă înaintarea va fi mai rapidă şi mai eficientă dacă vor exista condiţii mai bune: acces mai facil la finanţare adaptată pentru extindere externă, sprijin instituţional consistent, şi o adaptare activă la specificul pieţei din Ungaria. În lipsa acestor elemente, potenţialul rămâne — dar realizarea lui poate întârzia.