În acest moment, investitorii pot obține un randament de 6,34% dacă achiziționează obligațiuni guvernamentale românești cu o maturitate de 10 ani. Această valoare este cu 0,39% (39 de puncte de bază) mai mare decât randamentul oferit de obligațiunile de stat cu scadență de 2 ani. Această diferență este normală, deoarece obligațiunile cu termene de scadență mai lungi, în general, oferă randamente mai mari pentru a compensa riscul asociat cu o perioadă mai lungă de investiție.
În general, o situație în care dobânzile pentru împrumuturile pe termen lung sunt mai mari decât cele pe termen scurt este un semn bun pentru economie, indicând o creștere. În schimb, dacă dobânzile pe termen scurt depășesc pe cele pe termen lung, ar putea fi un avertisment despre o posibilă recesiune. Analizând evoluția actuală a dobânzilor la obligațiunile de stat, se pare că nu ne aflăm într-o situație care să prevestească o recesiune în viitorul apropiat.
În prezent, randamentul titlurilor de stat, chiar și pe termen lung, cum ar fi cele pe 10 ani, este inferior ratei dobânzii stabilite de Banca Națională a României, care se situează la 6,5%. Această situație se menține și pentru alte scadențe. Având în vedere și inflația ridicată, de peste 9% pe an, investiția în titluri de stat duce la o pierdere reală a valorii banilor. Din păcate, nici titlurile de stat destinate populației nu oferă o alternativă mai avantajoasă, cel puțin pentru moment.
Această situație ne indică faptul că investitorii se așteaptă ca inflația să se diminueze în viitor, ceea ce va determina Banca Centrală să reducă rata dobânzii. În consecință, ei sunt dispuși să accepte randamente mai mici pe obligațiunile de stat, chiar și pe cele cu scadențe mai lungi, deoarece anticipează o scădere a costurilor de împrumut în viitor.
Când băncile dispun de o cantitate mare de bani disponibili, fie datorită unui volum mare de depozite sau a unei cereri reduse de împrumuturi, ele preferă să investească în active considerate sigure. O astfel de investiție populară sunt titlurile de stat, iar cererea intensă pentru acestea duce la creșterea prețurilor și, implicit, la scăderea randamentului – adică a dobânzii pe care o obțin. În aceste condiții, randamentul titlurilor poate coborî chiar sub nivelul ratei de politică monetară stabilite de banca centrală.
Conform lui Codîrlașu, situația din România pare să reflecte ambele scenarii posibile, însă este important de reținut că aceasta este influențată de așteptările investitorilor, care se bazează pe perspectiva unei scăderi, pe termen lung, atât a ratei dobânzii, cât și a inflației.
Deși ROBOR a coborât sub 6% și continuă să scadă, impactul asupra dobânzilor la creditele ipotecare este minim. Majoritatea creditelor ipotecare cu dobândă variabilă mențin valori între 7% și 8%.
Adrian Codîrlașu subliniază că este o situație neobișnuită și incorectă ca ratele fixe ale dobânzilor, în special pentru creditele noi, să fie constant sub 6%, în timp ce dobânzile la obligațiunile de stat sunt mai mari.
Și în cazul creditelor personale, ratele la dobânzi sunt variabile, situându-se între 11% și 13%. Totuși, unele bănci oferă credite de consum cu dobânzi fixe, care sunt, de obicei, mai mici decât rata de referință a politicii monetare și, uneori, chiar mai avantajoase decât cele oferite pentru titlurile de stat.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a menționat că România poate acum să se împrumute cu o dobândă mai mică, în jur de 6,4% pe an, o valoare neegalată în ultimii doi ani. Această evoluție favorizează, în timp, și scăderea costurilor la credite, fiind un pas important pentru economie.
Investițiile în titluri de stat cu randamente mai mici decât cele oferite de Banca Națională a României au început să scadă ca urmare a controversatei legi a pensiilor pentru judecători și procurori.