Noile reglementări legislative sunt o reacție la utilizarea abuzivă a procedurii de insolvență în România, unde, adesea, aceasta a fost folosită de debitori pentru a se sustrage de la plata datoriilor, în loc să ajute la redresarea companiilor. Situații în care procesul de insolvență se prelungește ani de zile sau în care administratori utilizează structuri complexe de firme pentru a evita obligațiile financiare, în special cele către stat, au fost frecvente. Scopul acestor modificări, introduse prin „Pachetul fiscal 2”, este de a combate aceste practici dăunătoare, protejând interesele creditorilor și ale statului, și de a eficientiza procesul de insolvență prin simplificare, responsabilizare și mai multă transparență pentru toți cei implicați: debitori, creditori și practicieni.
Avocata de la Mușat&Asociații a explicat, în cadrul conferinței „Codul Insolvenței”, că noile modificări legislative se bazează pe patru obiective principale: accelerarea proceselor de insolvență, responsabilizarea mai mare a administratorilor pentru situațiile financiare precare ale companiilor, îmbunătățirea recuperării datoriilor, în special a celor către statul local, și eliminarea tentativelor debitorilor de a ocoli legea și scopul procedurii insolvenței.
Conform informațiilor prezentate anterior, o schimbare importantă constă în scurtarea procesului de insolvență, de la momentul declarării până la finalizarea cu succes a restructurării sau, în situația în care aceasta nu este posibilă, până la declanșarea falimentului. Dana Bușcu explică cadrul legal care stă la baza acestei îmbunătățiri.
Noile reglementări pun un accent mai mare pe responsabilitatea administratorilor, în special prin intermediul unor rapoarte mult mai detaliate privind motivele care au dus la insolvență. Administratorul judiciar va trebui să elaboreze un raport amănunțit care să descrie situația financiară a debitorului, factorii care au condus la faliment, persoanele responsabile și să ofere informații despre asociați, acționari, modificările capitalului social, tranzacțiile cu persoane apropiate și operațiunile care au afectat negativ averea debitorului. De asemenea, raportul va include măsuri luate de conducere pentru a evita insolvența. Scopul acestor detalii este de a permite instanței și creditorilor să determine dacă insolvența a fost rezultatul unei gestiuni proaste sau a unor tranzacții suspecte, facilitând astfel eventuale acțiuni de tragere la răspundere. Părțile interesate pot contesta aceste rapoarte. Mai mult, modificările extind răspunderea administratorilor și la cei care, deși nu sunt formali, exercită controlul efectiv asupra deciziilor financiare și operaționale ale firmei aflate în insolvență.
Noua legislație urmărește îmbunătățirea recuperării datoriilor prin măsuri care fac procesul mai transparent și responsabilizează toți cei implicați. Astfel, debitorii vor fi obligați să anunțe autoritățile fiscale cu 15 zile înainte de a iniția procedura de insolvență. De asemenea, planurile de reorganizare vor putea prioritiza anumite datorii curente doar în cazuri speciale și bine justificate, pentru a evita favorizarea unor creditori în detrimentul celorlalți și a proteja interesele tuturor celor care au drepturi asupra averii debitorului. În plus, tabelul preliminar al creanțelor, realizat de administratorul judiciar, va include acum informații mult mai detaliate și precise despre datoriile persoanelor apropiate debitorului, a precizat Dana Bușcu.
Legislația recent modificată urmărește, de asemenea, să împiedice manevrele prin care debitorii încearcă să evite plata datoriilor, în detrimentul creditorilor. O astfel de tactică, din păcate frecventă, implică transferul activelor firmei aflate în insolvență către alte entități din același grup, cu intenția de a le păstra, fără a onora obligațiile financiare.
Conform noilor reglementări, avocații vor trebui să identifice din timp persoanele care profită de legături speciale cu debitorul, o măsură menită să alinieze legislația românească cu cea europeană și să protejeze drepturile creditorilor în procedurile de insolvență. Această categorie include afiliații, soțul/soția, rudele până la gradul al treilea și membrii conducerii debitorului. Tranzacțiile efectuate cu aceste persoane vor fi supuse unei analize riguroase pentru a evita transferuri frauduloase de active sau alte acțiuni care ar putea prejudicia creditorii, a precizat Dana Bușcu.
Avocata subliniază că transferul proprietății activelor către persoane apropiate debitorului este supus unor reguli foarte precise. Această tranzacție trebuie realizată printr-o procedură transparentă și concurențială, în care orice legătură cu debitorul este făcută publică. În plus, comitetul creditorilor și ceilalți potențiali cumpărători sunt informați, se realizează o evaluare a bunurilor, se întocmește un raport de către lichidatorul judiciar și, în cele din urmă, vânzarea necesită aprobarea judecătorului sindic.