Deputații europeni au votat favorabil, într-o sesiune plenară de la Strasbourg, un plan climatic mai strict, cu un scor de 413 voturi pro și 226 contra. Acesta prevede, printre altele, posibilitatea de a cumpăra credite de carbon din afara Europei.
Obiectivul stabilit este ambițios, având în vedere că, până în 2023, Uniunea Europeană a reușit deja să reducă emisiile cu 37% comparativ cu valorile din 1990, o performanță obținută în mare parte prin scăderea utilizării cărbunelui și creșterea producției de energie din surse regenerabile.
Uniunea Europeană se situează pe locul patru la nivel mondial în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, depășită doar de China, Statele Unite și India.
Europa se plânge, de asemenea, că alte țări nu fac suficient pentru a răspunde așteptărilor.
Conform declarațiilor comisarului european pentru acțiune climatică, Wopke Hoekstra, impactul Uniunii Europene asupra emisiilor globale este relativ redus, reprezentând doar o șesime din total.
Europa se află în fruntea eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice și contribuie substanțial financiar la proiecte climatice în alte țări. Cu toate acestea, oficialul european a exprimat regretul că sprijinul și beneficiile nu sunt întotdeauna reciproce, subliniind necesitatea unei schimbări de mentalitate în această privință.
Pentru a obține acordul unor state ezitante, ca Italia, s-au făcut concesii și s-au inclus prevederi speciale în timpul discuțiilor.
Uniunea Europeană își propune să diminueze semnificativ poluarea generată în interiorul granițelor sale, cu o reducere de până la 85%. Pentru a atinge obiectivul final de reducere a emisiilor cu 100%, va putea cumpăra credite de carbon de la proiecte de reducere a emisiilor din alte țări, contribuind astfel la decarbonizarea la nivel global.
Grupurile ecologiste se opun acestei scheme, susținând că aceasta reprezintă o mutare a responsabilității pentru combaterea schimbărilor climatice către alte entități.
Acordul european prevede și o reevaluare a legislației climatice, cu posibilitatea de a permite statelor membre să utilizeze credite de carbon obținute din proiecte internaționale, pentru a-și îndeplini mai ușor obiectivele de reducere a emisiilor, până la un nivel de 5% din efortul total necesar după 2030.
Deși inițial se preconiza pentru 2027, extinderea sistemului de tranzacționare cu emisii de carbon la transportul rutier și la încălzirea locuințelor a fost întârziată până în 2028, ca urmare a insistențelor din partea Poloniei și Ungariei. Cu toate acestea, discuțiile nu s-au încheiat, deoarece unele țări membre ale Uniunii Europene continuă să ceară o nouă amânare dincolo de 2028.
Chiar dacă a făcut unele compromisuri, Uniunea Europeană reafirmă angajamentul său de a fi un model în protecția mediului, urmărind să reducă emisiile la zero până în 2050.