Un paradox fiscal tot mai greu de ignorat
România se află, în mod paradoxal, în cea mai slabă poziție fiscală din ultimele decenii, în ciuda unor ani cu creștere economică solidă. Veniturile publice raportate la PIB se situează sub 27%, plasând România pe penultimul loc în Uniunea Europeană, departe de media europeană de aproximativ 40%.
Această situație este cu atât mai alarmantă cu cât statul român continuă să susțină cheltuieli tot mai mari, fără a-și îmbunătăți capacitatea de colectare a taxelor și impozitelor.
Sistemul de taxare: dezechilibrat și ineficient
Una dintre principalele probleme este distribuția inegală a sarcinii fiscale. Munca este puternic impozitată, în timp ce capitalul și veniturile din investiții beneficiază de regimuri favorabile. În același timp, numeroase facilități fiscale și scutiri contribuie la erodarea bazei de impozitare și la perpetuarea unui nivel scăzut de colectare.
Evaziunea fiscală rămâne larg răspândită, iar ANAF, deși a început un proces de digitalizare accelerată (prin introducerea facturii electronice, raportare în timp real și case de marcat moderne), nu reușește încă să aducă la buget venituri semnificative suplimentare.
Deficit structural ridicat și politici prociclice
România are unul dintre cele mai mari deficite structurale din UE. Asta înseamnă că, indiferent de ciclul economic, statul cheltuiește sistematic mai mult decât încasează. Acest comportament fiscal prociclic – cu cheltuieli mari în perioade de creștere – contravine regulilor europene de stabilitate bugetară, inclusiv Pactului Fiscal European, pe care România l-a semnat, dar nu îl respectă.
Deși, teoretic, deficitul structural ar trebui menținut sub 0,5% din PIB, România înregistrează valori de peste 4%, chiar și în ani economici favorabili.
Reforme întârziate și consecințe pe termen lung
De ani de zile se discută despre reformarea sistemului fiscal, dar măsurile adoptate sunt fie temporare, fie incoerente. Amnistiile fiscale frecvente transmit semnale greșite contribuabililor, descurajând conformarea voluntară și perpetuând ideea că datoriile către stat nu trebuie plătite la timp.
Proiecțiile guvernamentale arată că veniturile publice nu vor crește semnificativ nici până în 2031, urmând să ajungă cel mult la 34–35% din PIB — o evoluție lentă și insuficientă pentru a corecta dezechilibrele majore din buget.
Riscuri iminente pentru stabilitatea economică
Pe lângă problemele fiscale, România are un deficit de cont curent mare și o inflație peste media UE, ceea ce creează presiuni asupra monedei naționale, crește costurile de finanțare și amenință ratingul de țară.
În lipsa unor măsuri de consolidare fiscală reale – precum creșterea colectării, reducerea risipei și reechilibrarea poverii fiscale – statul va fi nevoit să recurgă la măsuri drastice: înghețări de salarii, reduceri de investiții și chiar ajustări în sistemul de pensii.
România are nevoie urgentă de o reformă fiscală profundă, echitabilă și sustenabilă. Este nevoie de o reașezare a priorităților bugetare, de eficientizarea aparatului de stat și de o luptă reală împotriva evaziunii fiscale. Altfel, riscă să rămână blocată într-un cerc vicios: venituri mici, cheltuieli mari, datorii în creștere și o capacitate tot mai slabă de a oferi servicii publice de calitate.