Într-un climat economic marcat de incertitudine și dezechilibre fiscale, piețele obligațiunilor încep să reacționeze negativ la politicile publice incoerente. Guvernele și companiile întâmpină dificultăți tot mai mari în a se finanța, pe fondul costurilor în creștere și al diminuării încrederii investitorilor. Chiar dacă accesul la credit pare facil din punct de vedere tehnologic, resursele financiare necesare acoperirii pierderilor lipsesc, iar riscurile se amplifică.

În prezent, inclusiv statele dezvoltate, precum SUA, Japonia, Marea Britanie sau membre ale zonei euro, sunt nevoite să ofere randamente tot mai ridicate pentru a atrage investitori. Pentru a limita costurile, guvernele preferă emisiuni de obligațiuni pe termen scurt sau mediu, însă această abordare sporește riscul de refinanțare, fără beneficii bugetare substanțiale.

Potrivit Financial Times, asistăm la un fenomen rar: piețele dau înapoi și resping tot mai frecvent titlurile de stat, reflectând o neîncredere sistemică. Investitorii tradiționali, precum fondurile de pensii și asiguratorii, se retrag treptat, alimentând volatilitatea.

Raportul Global Debt Report 2025 al OECD confirmă această tendință. Emisiunile de obligațiuni guvernamentale au atins niveluri record: 15,7 trilioane de dolari în 2024 în statele membre OECD, cu o prognoză de 17 trilioane pentru 2025. În economiile emergente, datoria a crescut de aproape trei ori din 2009 încoace. De asemenea, obligațiunile corporative au urcat la un total global de 35 de trilioane de dolari.

Cu toate acestea, investițiile productive nu au ținut pasul. O mare parte a capitalului atras prin datorii a fost redirecționat spre refinanțări și recompense pentru acționari, ceea ce face ca randamentul economic al acestor împrumuturi să fie nesatisfăcător. OECD avertizează că datoriile nu vor fi acoperite din profituri reale, ci vor deveni o povară structurală.

Economistul canadian William White avertiza încă din 2012 că dobânzile scăzute, în loc să stimuleze investițiile, pot duce la alocarea ineficientă a capitalului, în special în perioade de criză, când băncile devin reticente față de clienți cu risc ridicat.

Pentru a evita un colaps financiar, raportul OECD recomandă economiilor avansate să adopte o combinație de prudență bugetară, reforme structurale și creșterea eficienței în cheltuirea fondurilor publice. Economiile emergente, la rândul lor, trebuie să-și dezvolte piețele de capital locale pentru a reduce expunerea externă.

Cu toate acestea, probabilitatea ca guvernele să urmeze aceste recomandări este redusă. Continuarea politicilor fiscale prociclice și amânarea deciziilor dificile riscă să agraveze tensiunile. CEO-ul JP Morgan, Jamie Dimon, a avertizat că piața obligațiunilor ar putea suferi o „fisură” bruscă, ceea ce ar declanșa panică generalizată.

Un alt semnal de alarmă vine din partea analistului Porter Stansberry, care afirmă că SUA se află într-o spirală periculoasă: cheltuielile cu dobânzile cresc mai repede decât capacitatea de încasare bugetară, iar inflația exacerbează problema. Potrivit acestuia, fără măsuri radicale, consecințele ar putea duce chiar la instabilitate socială profundă.

Pe lângă provocările interne, SUA se confruntă și cu o erodare lentă a încrederii internaționale în dolar. Conform Bloomberg, tot mai mulți parteneri comerciali externi cer decontarea în monede alternative precum euro, yuan sau peso mexican, ceea ce ar putea slăbi statutul dominant al dolarului la nivel global.

Într-o perspectivă istorică, autorul britanic Edward Chancellor subliniază în cartea The Price of Time că dobânzile scăzute au fost întotdeauna premergătoare unor crize profunde. După ani de datorii ieftine și investiții improductive, actuala situație ar putea marca începutul unei furtuni financiare fără precedent.