Sumele mari care stau „gratis” în conturile curente ale românilor

Sumele mari care stau „gratis” în conturile curente ale românilor

Românii aleg să-şi păstreze în conturile curente — adică sume la vedere, uşor accesibile — aproape 190 miliarde lei (aproximativ 38 miliarde euro), în loc să le plaseze într-un deposit la termen cu dobândă sau în alte instrumente financiare.

Această rezervă bancară uriaşă a crescut de peste şapte ori în perioada 2009-2025, indicând o transformare semnificativă a comportamentului de economisire.

De ce se întâmplă asta

  • Conturile curente oferă lichiditate maximă: banii pot fi retraşi sau mutaţi uşor, ceea ce dă siguranţă de moment pentru economisitori.
  • Dobânzile pentru astfel de conturi sunt aproape zero, ceea ce înseamnă că proprietarii banilor nu obţin un câştig real.
  • Alternativa — depozite la termen, fonduri mutuale, titluri de stat — pare să fie insuficient promovată sau accesată de publicul larg.

Cine şi ce câştigă

  • Pentru deponenţi: lichiditate şi confort psihologic; dar în acelaşi timp, pierdere de oportunitate — banii nu „lucrează” pentru ei prin dobândă sau investiţii.
  • Pentru bănci: depozitele la vedere reprezintă o sursă de finanţare ieftină — practic banii stau în bancă, fără costuri semnificative de dobândă pentru bancă, iar banca îi poate folosi pentru alte operaţiuni.

Ce implicaţii are acest comportament

  • În condiţii de inflaţie, păstrarea banilor în conturi care nu generează dobândă înseamnă pierdere de putere de cumpărare în timp.
  • Economia ar putea fi stimulată dacă aceste sume ar fi canalizate către investiţii sau economii productive, în loc să rămână inactive.
  • Există o oportunitate pentru instituţii financiare şi autorităţi de a-educa şi stimula mutarea banilor spre soluţii mai avantajoase — depozite la termen, instrumente de economisire/investiţii, etc.

Concluzie

Faptul că românii ţin aproape 190 miliarde lei în conturi curente fără dobândă este un semnal clar: economia are nevoie de mai multă educaţie financiară şi de stimulente pentru economisire activă. În acelaşi timp, acest comportament reflectă o preferinţă pentru lichiditate şi securitate imediată, dar care costă pe termen mediu-lung.