Dragoș Damian, directorul general al companiei Terapia Cluj, propune o perspectivă realistă asupra ideii de creștere a salariului minim brut în România până la 5.000 lei. El atrage atenția că această sumă, deși pare mare la prima vedere, nu se traduce automat într-o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai.
Puterea reală a salariului
Dintr-un salariu brut de 5.000 lei, o parte considerabilă este reținută sub formă de contribuții sociale și impozite. După toate deducerile, suma netă care ajunge efectiv la angajat este cu mult mai mică, ceea ce ridică întrebarea: oferă acest prag un trai decent într-o economie afectată de inflație și de creșterea costurilor zilnice?
Damian subliniază că puterea de cumpărare reală este cea care contează, nu cifra de pe hârtie. Dacă prețurile la alimente, chirii, servicii și utilități continuă să urce, atunci o creștere salarială doar pe hârtie nu va aduce un câștig real pentru cetățean.
Responsabilitatea fiscală și socială
El pune accent și pe ideea de responsabilitate economică. Fiecare salariu plătit integral și corect contribuie la finanțarea sistemelor publice — sănătate, pensii, educație. Cu cât mai mulți angajatori aleg transparența și respectarea regulilor, cu atât economia devine mai solidă și echitabilă.
Totodată, avertizează că o creștere a salariului minim nu trebuie privită izolat, ci în contextul productivității și al sustenabilității. Dacă firmele nu pot susține aceste costuri fără să-și crească eficiența, riscul este ca o parte dintre ele să reducă personal sau să transfere povara în prețuri mai mari.
Echilibrul între costuri și beneficii
Pentru angajați, un salariu minim de 5.000 lei ar putea aduce o îmbunătățire imediată, însă fără măsuri complementare — precum investiții în formare profesională, digitalizare și reducerea fiscalității pe muncă — impactul s-ar putea estompa rapid.
Pentru mediul de afaceri, o astfel de creștere trebuie dublată de politici publice care să stimuleze productivitatea și investițiile. Altfel, majorarea poate deveni o presiune suplimentară, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Concluzie
Propunerea unui salariu minim brut de 5.000 lei este o declarație de intenție curajoasă, dar realistă doar dacă este însoțită de reforme economice. Dragoș Damian subliniază un adevăr simplu: România are nevoie de salarii mai mari, dar și de o economie care le poate susține. În lipsa echilibrului între creșterea veniturilor și productivitatea muncii, riscul este ca această măsură să rămână doar o promisiune frumoasă, fără efecte durabile asupra nivelului de trai.
