În România, firmele au început să evite împrumuturile în lei — iar motivele sunt clare: dobânzile mari pentru creditele în lei, lipsa stimulentelor şi alternativele mai atractive în valută. Conform datelor recente, soldul creditelor corporate în lei a scăzut în septembrie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În acelaşi timp, creditarea în valută a continuat să crească, cu un ritm anual de aproximativ +14 % după primele nouă luni din 2025. ZF.ro
De ce se întâmplă acest lucru
- Dobânda medie pentru creditele noi acordate firmelor în lei a depăşit 9 %, în timp ce pentru creditele în euro dobânzile sunt în jur de 4 %. Această diferenţă semnificativă face ca împrumuturile în valută să pară mai atractive. ZF.ro
- Nu este doar vorba despre costul creditului: un alt element important este lipsa programelor guvernamentale de garantare. De exemplu, programe precum IMM Invest nu mai funcţionează în forma anterioară, iar celălalt instrument important, Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM‑uri, funcţiona fără conducere executivă, ceea ce reduce accesul firmelor la credite cu garanţie. ZF.ro
- Din perspectiva firmelor, alegerea este simplă: fie plătesc o dobândă mare în lei, fie optează pentru valută cu un cost mai mic — ceea ce poate duce la riscuri valutare, dar pe termen scurt pare mai convenabil.
Implicaţii pentru economie şi pentru firmă
- Pentru firmele care au nevoie de lichidităţi, această tendinţă poate însemna o reducere a investiţiilor sau amânarea acestora, din cauza costurilor crescute de finanţare.
- Finanţarea în valută prezintă riscuri suplimentare: dacă cursul leului se depreciază, costul real al creditului poate creşte rapid — ceea ce poate afecta profitabilitatea.
- Pentru economia naţională, scăderea creditării în lei către companii poate transmite un semnal că mediul de business se adaptează la condiţii mai grele— dobânzi mai mari, riscuri mai mari. Dacă investiţiile se reduc sau firmele amână planurile de dezvoltare, ritmul de creştere economică ar putea fi afectat.
Ce se poate face
- Un prim pas ar fi reducerea costului de finanţare în lei pentru firme: fie prin politici monetare care să permită dobânzi mai mici pe piaţă, fie prin intervenţii directe — garanţii suplimentare sau facilităţi fiscale pentru creditele în lei.
- Crearea unui cadru pe termen lung pentru stimularea investiţiilor în lei ar oferi firmei o alternativă viabilă la finanţarea în valută, reducând riscurile valutare.
- Transparenţa şi stabilitatea economică (inflaţie, curs valutar) sunt esenţiale: firmele trebuie să poată anticipa costurile de finanţare şi riscurile asociate.
Concluzie
Faptul că firmele româneşti preferă tot mai mult creditele în valută, evitând finanţarea în lei, reflectă o realitate dură: dobânzile în lei sunt mari, iar stimulentele pentru creditele în lei sunt slabe sau inexistente. Pentru a redresa acest trend şi a susţine investiţiile locale, este nevoie de intervenţii strategice care să reducă costurile de finanţare în lei şi să încurajeze utilizarea acestora. Economia are nevoie ca firmele să se finanţeze într-o manieră durabilă — şi finanţarea în lei ar trebui să rămână parte importantă din soluţie.